Iti garantam ca alegerea facuta de a intra pe acest site pentru Legenda Dunarii, este ce-a mai buna si nu vei regreta!
Legenda Dunarii, iti va potoli setea aceasta si curiozitatea despre interesele tale!
VEZI AICI: Legenda Dunarii
Acum mult timp, cerul era un loc fericit. Soarele si Luna erau mereu
acolo, imbracati in cele mai bune haine ale lor, facute din argint si
aur, si toate stelele le tineau companie intr-o petrecere nesfarsita.
Era
atat de multa lumina, tot timpul, incat niciun rau nu putea avea loc pe
Pamant si oamenii necinstiti nu aveau unde se ascunde. Soarele era
foarte grijuliu cu tot ceea ce era si, cand vedea ca ceva nu mergea
bine, el punea o sageata aurita in arcul sau si pedepsea vinovatul.
Soarele
era inca un tanar placut si Luna s-a indragostit de el. Ea s-a decis sa
se marite cu el, crezand ca erau perechea potrivita. Dar el nu a stiut
nimic despre asta. Cum ea vorbea cu el despre dragoste si fericire,
imbracata in rochia sa de argint, stralucitoare, el doar zambea si se
uita in alta parte, spre o constelatie indepartata.
Nu era nimic
acolo, nimic decat o tanara stea, ce era numita Dunarea.
Din
senin, steaua s-a indragostit asa tare de Soare, incat ar fi murit decat
sa nu-l mai vada. Si, ca sa scurtam vorba, ei au decis in curand sa se
casatoreasca.
Afland de aceasta, Luna nu a mai stralucit.
Orgoliul ei fusese ranit, la fel si inima. Ea a chemat 3 duhuri rele si
le-a cerut sfatul. Dupa ce au spus descantece impreuna, ea a mers la
nunta Soarelui, ce se desfasura pe o pajiste frumoasa, si s-a apropiat
de mireasa inocenta. Ea a rostit cateva cuvinte magice, si Dunarea a
cazut intr-o prapastie a cerului, lasand o dara de lumina in urma ei, si
oprindu-se in mijlocul unei paduri intunecate, nepatrunse. Locul unde
cazuse, era numit "Muntii Padurea Neagra”. In momentul in care ea a
atins pamantul, Dunarea s-a transformat intr-un lac curat si rece.
Malefica
Luna a facut ca arborii sa se stranga in jurul lacului, astfel incat
Soarele sa nu il vada, dar Dunarea a rugat o zana ce venise sa-si
oglidneasca fata in apa sa o ajute sa-si vada iubitul inca o data.
Si,
din senin, lacul a dat nastere unui fluviu, curgand spre Est, pentru a
intalni Soarele. Zana a trimis mai multe rauri pentru a o ajuta pe
Dunare, pana cand fluviul devenea mare si puternic.
Apoi, Luna a a
aruncat o piatra din coroana ei pentru a opri raul, si piatra s-a
transformat intr-un munte, dar Dunarea si-a facut drum prin munte. In
final, fata de apa, a gasit marea si a imbratisat-o bucuroasa. Fiecare
strop din trupul ei de apa reflecta fata Sparelui intr-o intalnire
triumfala.
Desi Luna, plina de remuscari, s-a oferit sa se
casatoreasca cu el, si sa-l iubeasca pentru totdeauna, Soarele, furios, a
jurat sa nu mai vorbeasca cu ea vreodata. Acum, el isi conduce auriul
car de razboi, si vine pe Pamant doar cand Luna pleaca departe. Ea nu a
mai putut sa-l intalneasca vreodata.
El isi ogindeste neincetat
fata in fiecare picatura din apa Dunarii, dar este intotdeauna singur pe
cer.