Niciodata nu vom sti, cu siguranta, de cat timp avem nevoie sa trecem peste o despartire. Depinde de fiecare dintre noi, de sentimentele pe care le-am investit in relatie, de ceea ce am simtit si poate inca mai simtim fata de cel pe care l-am iubit sau il mai iubim.

Nu am mizat niciodata pe faptul ca despartirea de cineva alaturi de care am petrecut mai multi ani ma va face sa sufar mai mult decat separarea de cel pentru care am simtit inzecit mai multe sentimente intr-o perioada de trei luni, de exemplu. Nu durata mare a unei relatii ma face sa disper pentru ca l-am pierdut, ci intensitatea cu care traiesc sentimentele fata de acea persoana. Am invatat ca nu timpul este totul intr-o relatie, ci intensitatea sentimentelor, a clipelor petrecute impreuna.

O prietena, Alina, care este si psiholog, mi-a spus ca dupa despartirea sau pierderea persoanei iubite exista o perioada de aproximativ 6 luni, in care traiesti si retraiesti ruptura in forma diferitelor sentimente: tristete, negare, furie... In psihologie, aceasta etapa se numeste "travaliu de doliu".

Poate la mine a fost o "defectiune de constructie", pentru ca am avut nevoie de vreo doi ani sa imi revin... Relatia a fost una tot de doi ani, dar nu asta a contat, ci cat de intens am trait aceasta perioada. Nu m-am considerat niciodata o martira, nu am facut din suferinta mea un altar caruia sa ma inchin, dar am stiut ca doar singura ma pot ajuta sa depasesc acea perioada.

Ioana, de exemplu, a fost implicata intr-o relatie care a durat doar trei luni, dar despartirea a tinuit-o la pamant. "In trecut, am pus capat unei relatii de aproape doi ani, dar nu am simtit suferinta pe care o simt acum. Am momente in care simt ca ma sufoc fara el si ca nu voi fi in stare sa depasesc aceste clipe. Au trecut trei luni de cand ne-am despartit, dar inca nu mi-am revenit.

Mai grav, cel alaturi de care am stat trei luni, fara sa ma clintesc, m-a facut sa sufar cum nu m-a facut nimeni vreodata si, cu toate acestea, inca nu ma pot 'rupe' de el... Uneori ma tem si de sentimentele mele, imi e frica de intensitatea lor. Am impresia ca nu imi gasesc stabilitatea emotionala si nu reusesc sa imi fac ordine in ganduri.

Mi se pare nedrept ca o persoana care mi-a facut rau sa trezeasca in mine sentimente atat de puternice, pe care nu pot sa le ignor, oricat as incerca. O parte din mine a murit... Cat imi va lua sa trec peste aceasta despartire? Sper ca nu o vesnicie... Se spune ca atunci cand iubesti, poti sa ierti totul, dar suferinta cine mi-o curma?", se intreaba, retoric, Ioana.

Pe Ramona, suferinta despartirii pare sa o doboare: "Eu am hotarat sa ma despart de el, dupa o relatie de doi ani. Simteam ca nu imi mai gasesc locul langa el, iar decat sa suferim amandoi, mai bine ne despartim. Dupa separare, am ramas prieteni, vorbeam la telefon, iar eu am inceput o viata a mea, in care faceam exact ce imi doream.

 

Ca mai toate femeile care se despart de iubitii lor, am facut si cateva schimbari de look, in sensul ca mi-am schimbat coafura, am inceput sa fac sport, mi-am schimbat chiar si stilul vestimentar.

Am facut schimbari 'sanatoase', care m-au ajutat sa trec mai usor peste dificultatile de moment. Ma simteam bine, pana am aflat ca el si-a gasit pe cineva.

Dintr-o data, mi-am dat seama ca viata fara el nu mai este atat de 'roz'. De atunci, sunt foarte trista si simt ca nu pot sa imi mai revin. Credeam ca am trecut peste aceasta despartire, iar sentimentele pe care le aveam fata de el s-au stins de mult timp si nimic din ce ar face nu m-ar afectat. M-am inselat amarnic!
Stiu ca nu am cum sa fug de aceasta tristete si fiecare zi care trece imi pare ca doare din ce in ce mai mult. Am rup orice legatura cu el, dar este in van... Nu pot sa il uit! Cat timp va mai dura aceasta suferinta?", cauta raspunsul Ramona.

Dupa o despartire este "sanatos" sa suferi, pentru ca nu poti fugi de sentimente, oricat ai incerca. Unii dintre noi pot mima fericirea si suferinta, dar oare vor fi vreodata mai fericiti decat cei care sufera si iubesc fara "ascunzisuri"?
Cu totii stim cum este sa pierzi pe cineva pe care iubesti sau ai iubit. Simti ca disperarea ti-a furat vocea, te-a secatuit de lacrimi si puteri. "Daca iti vine sa plangi, plangi, daca iti vine sa urli de durere, fa-o, descarca-te! Ajuta foarte mult!", imi spunea Alina, psiholog de profesie.

De cele mai multe ori, privim despartirea de cel pe care il iubim ca pe un cosmar, un chin care pare sa nu se mai sfarseasca. Ne simtim lipsite de incredere, nimic nu mai are sens fara persoana iubita si parca am fi pe marginea unei prapastii de unde am putea cadea in orice moment. Dar sfarsitul poate fi si inceputul unei noi vieti, unei noi aventuri din care am putea iesi invingatoare...

Se spune ca din orice relatie ne alegem cu ceva, poate devenim mai buni, mai sensibili, mai umani. Unii dintre noi sufera mai mult, mai intens, altii sunt afectati mai putin de o despartire, depinde de firea fiecaruia.
Important este sa incercam sa depasim momentul, sa fim impacati cu noi insine, cu sentimentele noastre, sa "ne cultivam" curajul si puterea de a ne ridica si de a continua viata! Un nou inceput ne asteapta si poate fi mai bun decat orice am avut pana acum...

Un articol de Nicoleta Tarantus