Iti garantam ca alegerea facuta de a intra pe acest site pentru Istoria Martisorului, este ce-a mai buna si nu vei regreta!
Istoria Martisorului, iti va potoli setea aceasta si curiozitatea despre interesele tale!
VEZI AICI: Istoria Martisorului
Martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor.
Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana
rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta
unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig,
fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana,
fie purtat in piept.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era
asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al
luminii.
La geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima
luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri:
vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc,
oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si
bucurie.
Descoperirile arheoloice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca
de acum 8000 de ani... Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau
confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie.
Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata.
Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate
de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau
bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si
pentru a avea o vreme buna.
Legenda Babei Dochia
Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica
vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o
haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca
zapada.
Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe
atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea
Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se
intamplat.
Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o
floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul
si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca
si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar
fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata
a vazut floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana,
"este inca iarna".
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum
vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La
sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a
aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a
grait el, "tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la
rau." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul
si oile au fost transformate in pietre.
De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre
iarna si primavara.
Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn
arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii
incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.